Poze și momente din sat

Mi-am dorit să adun și aici impresiile și pozele (câteva din sute) create în aventura noastră la sat. Aproape o lună de viață la sat și multe amintiri. Multe gânduri. Multe energii. Multe vise s-au conturat acolo. Ar fi mai multe momente din sat ce ar vrea să vadă lumina online-ului, doar că unele le țin doar pentru mine, pentru sufletul meu.

Cu ce te ajută pe tine aceste rânduri?

M-am gândit și la acest aspect. Eu sper să te însenineze, să te ajute să vezi mai altfel această perioadă grea. Să găsești optimismul din poze și din rânduri. Și să vezi că se poate și altfel, doar să schimbi perspectiva.

Căci la sat poate fi frumos, dar poate fi și plin de provocări. Ca cea scrisă aici – Ce nu se vede din viața la sat. Doar că oamenii de la sat au învățat să găsească soluții la orice. Să treacă altfel peste provocări. Tu poți?

De ce poze și momente din sat?

Ca să dau din gândurile mele bune. Să dau din optimism. Să aduc zâmbete. Să am și alt loc pentru aceste momente, nu doar în mintea și sufetul meu. Să am poze și aici, nu doar pe telefon și în albume fizice.

Ca să împărtășesc frânturi din viața mea cu tine! 😉

Sunt în ordine cronologică. Poze plus rânduri ce să completeze imaginea, deși o poză face cât o mie de cuvinte… Am și un clip mai spre final, vei vedea ce și cum!

Amintiri prețioase

Târșul este mai greu de mânuit. Dar nu se lasă băiatul meu și face curat în stil propriu. Și învață pe propria piele cum se ține un târș/mătură, astfel încât să aibă spor. Asta însă nu îl împiedică să facă modele în curte…

Un buchet de lalele de la soț a înseninat ziua. Poate de aceea soarele a bătut altfel în poză 🙂

Am încercat la un moment dat să filmez un clip legat de produsele de make-up. A ieșit un clip lung, ce s-a și pierdut pe drum. Însă momentele au fost tare frumoase. Căci liniștea din fundul grădinii, soarele, adierea ușoară a vântului și liniștea din jur au făcut ziua să fie una cu multă relaxare!

Am făcut și plăcinte în sat. Tata mi-a fost asistent. Plăcintele făcute pe sobă au fost delicioase și au fost savurate mai cu patos de cei din jur!

Rețeta aluatului ce mereu îmi iese, indiferent de umplutură, o găsești aici – Plăcintă cu brânză şi mărar şi un pic de ceapă verde

Nu am uitat nici de treaba din online. Copiii cu școală și grădiniță, eu cu blogul. Până la un moment dat. Căci al meu laptop a dat chix după o săptămână și am trecut pe zeeen mode. Cred că am primit o pauză și m-am bucurat de ea.

De aceea adun acum poze și momente din sat pe blog. Căci multe au fost puse doar pe pagina de FB a blogului.

Una din activitățile interesante bunic-nepot: Inventarul pomilor fructiferi. Având o grădină cu multe roade, băiatul era curios de tot. Așa că, a luat caietul și ”gestionarul” grădinii și a trecut la desenat pomii pe harta grădinii. Acum așteaptă toate fructele pentru degustare.

Fetița a dat încă o dată dovadă de creativitare. A găsit un colț cu nisip, a luat paharele de plastic pentru pălincă a bunicii și a trecut la joacă. Multe prințese s-au plimbat pe lângă castelele cu nisip din acea zi.

Ohooo… prima ieșire din curte.

Vai cât de dor mi-a fost. Și cât de uimită am fost. Căci m-a găsit simțind teamă. Un spațiu atât de mare și de frumos, atât de cunoscut și atât de nou în același timp. Dar îmi era teamă. Căci nu știam ce voi găsi sau dacă voi găsi ceva.

Mi-am acoperit teama și am lăsat curiozitatea și curajul copiilor să mă ghideze. Așa eram și eu când eram copil și exploram aceste dealuri. Ceea ce am trăit în această zi de contrast, am scris în articolul – Acum 15 ani ziceam că nu mai vin aici

După ce am prins gustul naturii, în următoarea zi am plusat. Și am mers mai mult. Mai departe. Mai sus. Este vorba despre acea zi plină de poze, de mega energie, de oboseală, de zâmbete.

După o oră jumate de mers am ajuns în vârf. Iar priveliștea este superbă. Se vede satul în zare. Nici o poză nu a surprins frumusețea acestui loc!

De urcat am urcat cum am urcat, dar de coborât a fost ceva… de și acum îmi pune zâmbetul pe buze! Topogan natural… atât am de zis!

Am dormit neîntorși în acea noapte!

Treaba în bucătărie a fost mult mai plăcută. Chiar dacă eram în toiul pregătirilor de Paște, când de obicei se fac muuulte mâncăruri, am ales să facem totul cât mai simplu. Și parcă și bucătăria era altfel în sat!

Cam atât de simplu a fost. Și am avut și un loc minunat pentru aceste preparate să se răcească.

Cozonacul îl poți surprinde în splendoarea lui aici – Cozonac cu cacao şi zahăr

Lumina de Paște din acest an a fost una specială. Primită altfel. O seară altfel. O noapte liniștită!

La o șuetă cu găinile. Numai ele știu ce au vorbit, dar le-a prins bine discuția. Au avut apoi treabă toată ziua.

Am improvizat și un joc de șotron.

Adooooor florile de liliac! M-aș înconjura cu aceste flori. Aș plantat pomi peste tot și aș aștepta cu ardoare momentul în care ar înflori. Am primit un buchet superb de la soțul meu cât am fost în sat. M-am bucurat ca un copil mic.

Provocările fac restul lucrurilor să pară nimicuri.

Provocarea vieții din satul bunicilor este apa curentă. De aceea am avut zile în care am spălat haine cu mâna. Și nu a fost capăt de lume.

Cea mai mare provocare este una ce este încă în desfășurare. Și cam așa am reacționat eu când am aflat că școala se deschide în septembrie… un pahar generos de vin poate face diferența :)))) (nu fac din asta un obicei).

O altă provocare a fost cea legată de udatul plantelor în fiecare zi. Și am găsit energie și pentru acest hop.

A fost o provocare și să se obișnuiască cu hrănitul găinilor. Fir cu fir, prin gard la început, s-a obișnuit cu ele.

Dar și când pot savura în liniște o cafea dimineața și să simt aerul cum trebuie, toate provocările se micșorează!

Ce am făcut pe 1 MAI?

Cam asta… plus clipul de după poză!

A devenit o adevărată plăcere să îngrijesc grădina!

Am ajuns să mă simt chiar bine din nou în sat! Are o anume putere soarele și iarba, de mai nevăzut!

Prima întâlnire cu cafeaua Dalgona s-a lăsat cu poze faine, făcute de sor”mea. Apoi a devenit o obișnuință această cafea cât timp am stat în sat!

Cam așa față aveam când mă gândeam la ce soiuri de plante trebuie să cumpăr pentru grădină. Le-am bibilit eu cumva până la urmă: roșii și ardei de mai multe soiuri, plus câteva gulii. Să văd ce-or ieși din ele până la urmă.

Cel mai simplu lucru posibil cât am fost la sat, a fost să ne bucurăm de cele mai mici momente. Ca atunci când am impovizat și am pus de-o pită picurată cu clisă pe un pat e ceapă verde, acompaniată de un pahar de vin și o soră faină!

Când am uitat oare să ne bucurăm de momentele simple?

Vor mai fi momente din sat p-aici pe blog. 

Următoarele luni din an acolo le vom petrece acolo.

Și vom încetini pasul. Și vom căuta liniștea și resursele necesare pentru a trece cu brio peste toate provocările ce vor apărea la orizont.

Cum ți se par cele văzute și citite în aceste rânduri?

Ți-au fost utile, te-au ajutat măcar un pic?