Acum un an m-a căutat schimbarea

Scriu acest articol pentru a încheia un subcapitol și pentru a continua capitolul principal al acestui drum. Acum un an m-a căutat schimbarea și eu am primit-o cu brațele deschise și mult entuziasm. Era ceva inedit, ceva ce nu mai încercasem până atunci și părea că va fi decizia potrivită!

Sperasem să fie un articol scurt și la subiect, însă un an are nevoie de spațiu pentru prezentare, nu?!

Acum un an am intrat într-un program menit să mă ajute să slăbesc pentru a fi mai sănătoasă. Programul are un nume, dar nu îl pot menționa. Căci pe drum ne-am pierdut. Și ne-am despărțit în termeni atipici.

Accesul în program și implicit la tot ceea ce presupune metoda de schimbare a stilului de viață a venit în urma încheierii unei colaborări de tip barter. Ei îmi ofereau metoda și tot ce derivă de la acest program, eu le ofeream materiale despre metodă. Doar că lipsa comunicării la un nivel mai complex a făcut să se piardă entuziasmul și încrederea reciprocă.

Mă simt datoare cu explicații pentru ceea ce am încercat să promovez pe parcursul anului ce a trecut.

04,08,2019 –  102 kg.  Și scriam articolul ce i-a determinat pe acei oameni să mă considere potrivită pentru ceea ce vor ei să facă- Înfometarea văzută altfel

Acum un an

Am intrat în acest program cu statul de ”pacient” ce testează programul și blogger ce îi va ajuta cu promovarea. Astfel că accesul era gratuit, la fel fiind și produsele. Am plătit analizele inițiale, dar căntărirea specială făcută la 2 săptămâni era gratuită. Și am fost în ceață câteva luni în ceea ce privește costul programului pentru alte persoane.  Le iau însă pe rând.

Programul pare simplu. Mic Dejun- Gustare- Prânz- Gustare- Cină. Minim 2 ore între mese, maxim 4 ore. Mișcare fizică ușoară. Mâncam doar produse de la ei plus legume la mesele principale.

Entuziasm maxim și rezultate uimitoare după prima săptămână – mai puțin cu 4 kilograme. Mai jos vezi prima mea poză în care rezultatele sunt vizibile!

4 kg într-o săptămână acum un an

Apoi au început să apară tentațiile. Și provocările emoționale. Și ”demonii culinari” ai celor 30 de ani de stil de viață fucked up.

Faptul că eu păstram legătura doar telefonic sau prin Skype cu oamenii din program nu m-a ajutat foarte mult. Și am ajuns să scriu articolul – Pedeapsa din farfurie. Sau recompensă? Primul hop emoțional ce mi-a dat de înțeles că nu va fi un drum atât de lin pe cum credeam eu.

După prima lună

Planul inițial era să încep programul și timp de o lună să ajung pe drumul cel bun cu ajutorul produselor lor. Timp în care ei se vor ocupa de rebrănduirea programului și eu îi voi ajuta apoi cu materiale din timpul lunii mele de teste.

Mai slăbisem 2 kg, dar tot mai călcam pe lângă program. Faptul că nu puteam scrie despre program, dar trebuia să păstrez și interesul și ideea în standby m-a făcut să-mi fie greu să gestionez ceea ce trebuia schimbat la mine.

După prima lună începusem să îmi pierd încrederea, să nu mai văd atât de fain drumul. Mă simțeam dezamăgită de faptul că nu decurgeau cum trebuie lucrurile.

Lunile schimbării

Înghit în sec când îmi aduc aminte de lunile ce au urmat. O luptă cu mine, cu cei din jur, cu cei din partea programului. O zbatere ce cred că s-a văzut și în articolele ce le-am scris pe blog.

Pe perioada sărbătorilor de iarnă renunțasem la produsele lor, însă păstrasem ideea stilului alimentar deprins. Trecusem printr-o situație oribilă emoțional și totuși am reușit să evit dulciurile ce îmi acoperă(acum mult mai rar) în astfel de cazuri golul din stomac.

Oamenii cu care colaboram nu ziceau nici că nu mai vor să continue cu mine, dar nici nu erau încântați de evoluția mea. Nici eu nu eram. Dar nu știam ce să mai fac. Cum să păstrez echilibrul și să și profit de acea ocazie uriașă oferită?!

Noul an

M-a prins cu poftă de schimbare, însă pe partea de activitate fizică. Obosisem să mă lupt cu obiceiurile alimentare, așa că am mutat entuziasmul pe sport. Articolul acesta este mai mult decât iluminator – Cum mă ajută pe mine mișcarea în aer liber.

Așa am început să îmi găsesc liniștea interioară. Moment în care oamenii cu care avusem urcușuri și coborâșuri în această colaborare atipică au zis să continuăm călătoria începută.

Doar că s-a schimbat ceva. Am aflat cât costă în realitate produsele și atunci m-a lovit în stomac realitatea. Căci realizasem că eu nu voi avea cum să promovez cui trebuie acest program.

La fel ca mine cred că sunt majoritatea persoanelor ce își acoperă emoțiile cu mâncare. Simțeam că nu merit. Simțeam că nimeni nu va investi financiar atât de mult în schimbarea dorită. În trecut mi se părea mult să dau câteva sute de lei pe suplimente ce promiteau că voi slăbi, iar acum era vorba de mult mai mult. Cum să fac?!

Mă întrebasem atât de mult acest lucru, le-am semnalat și lor acest lucru și se pare că vorbeam singură. Așa ciudă mi-e și acum când îmi aduc aminte, eu doream să ajut, să vin cu feedback constructiv…… Trebuia să mă concentrez pe mine și pe schimbarea mea, dar nu consideram că merit.

Ruptura

A venit izolarea peste noi și s-au schimbat multe. Chiar reușisem să ajung la o greutate ce nu o mai avusesem din liceu. Prindeam iepuri, atât de fericită eram. Și vine fotagul peste mine. O furtună de emoții ce m-a schimbat. Liniștea interioară ce m-a ajutat să îmi controlez obiceiurile alimentare dispăruse.

Și a fost nevoie de un pahar de vin pentru a pune punct. Oamenii îmi urmăreau activitatea avută online, însă mie nu îmi ziceau nimic. Vorbisem ceva într-o zi și în următoarea zi s-a schimbat tot și s-a rupt tot.

Un mix de emoții: ușurare cu părere de rău. Cu toate că mă săturasem să trag de oameni, simțeam că sunt pe drumul cel bun. Dar se pare că se săturase și ei să tragă de mine, plus că doreau exclusivitate pe ceea ce postez. Și-au dorit rezultate mai mari pentru perioada noastră de colaborare. Ceea ce este de înțeles, însă interesul și ajutorul lor pe perioada colaborării a fost unul mediu spre scăzut.

Ce fac acum

Am început să trec dincolo de mâncare. Să accept darul oferit de colaborarea avută, căci ea mi-a deschis ochii și pofta de schimbare.

Încă mă lupt cu mine și emoțiile mele. Cu frustrările și stima mea de sine. Cu grija la detalii și ambiția dobândită. Aleg mai bine, mai atent, mai cu băgare de seamă.

Câte kilograme am??

04,08,2020 – 95 de kg

Este prima dată când dau cifre. Și o fac pentru a mă ambiționa, căci poate așa fac treabă mult mai bună.

Este greu să schimb ceva când știam de atâția amari de an o treabă și acum trebuie să schimb tot. Să fac față ți reticenței celor din jur.

Este greu să fiu indiferentă și să nu-mi pese de părerea celor din jur. Cu atât mai mult cu cât ei nu mă  ajută, nu mă înțeleg.

”Salvarea” îmi este mișcarea. Dacă reușesc să mă mobilizez măcar pe jumatea avântului avut în a schimba obiceiurile alimentare se vor vedea sigur efectele!

Am început lejer – Cu colanții în drumeții

Așa mă prezint acum!

schimbarea pe lent

Mai am de ajustat multe în ceea ce privește kilogramele, căci așa este sănătos. Nu am treabă atât de tare cu imaginea mea, cât cu starea de sănătate ce poate fi afectată de aceste extra kilograme. Chiar dacă acum nu mă plâng de nimic, timpul trece și eu nu întineresc și nici nu mă fac mai sănătoasă!

Schimbarea are loc cu pași mici în ceea ce mă privește. Și e bine așa!

Revin pe măsură ce am noutăți ce merită împărtășite!

Tu cum contorizezi o astfel de schimbare?

P.S. Inițial titlul articolul era ”Programul despre care nu pot scrie”, dar mi-am dat seama că experiența mea nu trebuie să fie reper atunci când ai putea ajunge peste acest program. Chiar dacă nu au făcut nici acum rebranding-ul dorit, metoda funcționează, produsele chiar fac treabă… oamenii mai trebuie să se schimbe!

6 Comments on “Acum un an m-a căutat schimbarea”

  1. Si eu am probleme cu greutatea,aplic intermitend fasting, da rezultate, insa este de lunga durata si la un moment dat nu mai slabesti.Am ajuns la concluzia ca foamea este singura care da roade. Eu fac mult sport, degeaba..

    1. Foamea nu este niciodata soluția! ”Smart eating” este insa cea mai buna solutie, doar este mai greu de implementat!

  2. Mă bucur pentru tine,ești o ambițioasă,și eu ar trebui sa dau jos multe kilograme pentru mine este foarte greu din cauza mișcării,se bat cap in cap.

    1. Multe se bat cap in cap. Si este o provocare să le gasesti locul. Cu rabdare si ambitie inainte si sigur gasim calea potrivita pentru a le aranja astfel incat se ne aduca bine.

  3. Cu ambitie si determinare se fac toate,oricum tu esti frumoasa si cu kg si fara asa.Eu una nu reusesc sa ma ingras deloc am 50 de kg si mananc foarte mult dar degeaba nu asimilez deloc!

    1. Multumesc pentru cuvintele frumoase. Am crezut mereu ca numarul kilogramelor nu reflecta cine suntem noi cu adevarat, insa intra in ecuatie si sanatatea la un moment data. Ca daca e vorba despre cateva kilograme in plus sau minus nu e neaparat capat de tara… dar dupa un anumit numar pot aparea probleme : (

Părerea ta contează pentru mine!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.